Povestea casei unde, la 23 februarie 1440, s-a născut Matei Corvin, fiu al voievodului Transilvaniei, Iancu de Hunedoara şi a Castelului Corvinilor, unul dintre cele mai importante monumente de artă feudală gotică din Europa.
Pe valea largă şi primitoare a Şomeşului Mic dăinuieşte de peste două milenii, pe aceeaşi vatră de aşezare, cel mai important oraş transilvănean, Cluj Napoca. Prima atestare documentară a unei aşezări pe teritoriul de astăzi al Clujului a fost făcută de geograful grec Claudius Ptolemeu, care a menţionat aici una dintre cele mai însemnate localităţi din Dacia, cu numele Napoca.
Numele de Cluj provine, cel mai probabil, din latinescul Castrum Clus, folosit pentru întâia oară în secolul al XII-lea pentru a desemna cetatea oraşului medieval din acest loc.
Ca aşezare umană, oraşul sub numele de Napoca, cunoaşte o înflorire deosebită în epoca daco-romană.
În secolele al XI-lea şi al-XII-lea, atunci când stăpânirea maghiară era la putere în Transilvania, are loc o suprapunere a organizării militare maghiare peste formele de organizare a populatiei locale romano-slave. Atunci a fost construit un centru militar, castrum Clus, atestat sub acest nume pentru prima oară în anul 1213, care a devenit centrul militar-administrativ al comitatului cu acelaşi nume.
Oraşul a primit de la regii Ungariei o serie de privilegii, pe care, însă, le-a pierdut temporar după răscoala din anul 1437, când a trecut de partea ţaranilor, fiind reconfirmate mai târziu de Iancu de Hunedoara.
Începând din secolul al XV-lea, se poate constata existenţa în Cluj a unor puternice bresle de cojocari, curelari, fierari, croitori, măcelari. Matei Corvin, regele Ungariei, le-a acordat nenumărate privilegii, care au constituit un puternic impuls pentru dezvoltarea orasului.
În anul 1541, după constituirea principatului autonom al Transilvaniei, oraşul Cluj a devenit cel mai important centru economic, politic şi cultural al acestuia. Nu trebuie să-l uităm în acest periplu istoric pe vestitul general al voievodului Mihai Viteazul, Baba Novac, care, în timp, ce se afla cu o solie, a fost arestat şi ars de viu în anul 1601, de către nobilii maghiari.
“Ca să-i prelungească chinurile – povesteşte Nicolae Iorga într-un volum de impresii de călătorie prin ţară – călăii turnau apa rece peste trupul cuprins de flăcările rugului.” Recucerind oraşul de la nobilimea trădătoare, Mihai Viteazul a înfipt un steag pe locul unde a fost ucis credinciosul său oştean.
Coborând dinspre centru, pe o străduţă cu aspect medieval, privirea este atrasă de o casă simplă, cu elemente gotice şi renascentiste, recunoscută drept cea mai veche clădire laică din Cluj, numită sugestiv Casa Matei Corvin.
În această casă s-a născut, la 23 februarie 1443, Matei Corvin, fiul lui Iancu de Hunedoara şi al Elisabetei Szilagy.
Matei Corvin a domnit 32 de ani ca rege al Ungariei, domnia sa fiind considerată ca una dintre cele mai strălucite din istoria Regatului Maghiar. Dar marea nobilime nu s-a împăcat cu prezenţa unui mic nobil pe tronul Ungariei, uneltind pentru a-l detrona.
Potrivit legendei, marii nobili împreună cu regina Beatrice, soţia regelui, ar fi reuşit să-şi pună planul în aplicare. Medicul reginei îl trata pe regele Matei de reumatism, otrăvindu-l cu plumb.
Matei Corvin moare, astfel, lent, înainte să împlinească 50 de ani.
Casa natală a marelui rege suferă de-a lungul anilor multe transformări, fiind pe rând, închisoare, spital militar şi muzeu. Monument al arhitecturii civile transilvănene, în prezent clădirea găzduieşte Institutul de arte plastice “Ion Andreescu” .
Istorie … legendă… se pare, totuşi, că multe dintre poveşti păstrează un sâmbure de adevăr.
Teodora Marin
