De acum, frigul incepe sa se impleteasca cu razele soarelui, omatul sa se topeasca, iar ziua incepe sa se mareasca. Februarie s-a terminat si in fiecare an, pe 1 Martie, sarbatorim venirea primaverii, moment in care daruim martisoare.
Originile sarbatorii martisorului nu sunt cunoscute exact, dar se considera ca a aparut pe vremea Imperiului Otoman, cand Anul Nou era sarbatorit in prima zi din luna lui Marte (zeul razboiului, al fertilitatii si al vegetatiei). Culorile martisorului reprezentau dualitatea zeului, albul – pacea, iar rosul – razboiul.
O legenda din folclorul romanesc spune ca, pe data de 1 Martie, in timp ce se afla la pascut cu turma sa de oi, Baba Dochia ar fi legat un fir de ata de o para gasita din intamplare. Astfel, aceasta a devenit prima persoana din istorie care a purtat un martisor la inceput de primavara. In unele regiuni, nu se lucreaza in ziua de 1 Martie, pentru a nu o supara pe Baba Dochia, care va trimite iarna si gerul inapoi.
O alta legenda spune ca, Soarele ar fi coborat pe pamant cu chip de fata frumoasa si ca ar fi fost tinut prizonier de un zmeu. Pentru a-l elibera, un voinic s-a luptat si a invins zmeul , varsandu-si sangele pe zapada. Asadar, Soarele a urcat din nou pe cer, aducand primavara – iar in locurile in care zapada s-a topit, au rasarit ghiocei – vestitorii primaverii.
Un mit care provine din Republica Moldova, spune ca, pe 1 Martie, Primavara a iesit la marginea padurii si a vazut un ghiocel care incerca sa iasa de sub zapada. Afland aceasta, iarna a chemat imediat vantul si gerul, iar ghiocelul a inghetat. Primavara a dat zapada la o parte, dar pentru ca s-a ranit intr-un maracine, picatura de sange fierbinte care i-a curs, a facut ghiocelul sa reinvie. Pentru ca Primavara a invins, culorile martisorului sunt alb -rosu, adica sangele rosu de pe zapada alba. De atunci, tinerii sunt indemnati sa impleteasca doua fire de lana, unul alb si unul rosu, pe care sa le daruiasca fetelor dragi. Rosul simbolizeaza dragostea si sacrificiul salvatorului soarelui, iar albul emana puritatea ghiocelului, vestitorul primaverii.
In timpuri stravechi, pe data de 1 Martie, martisorul se daruia inainte de rasaritul soarelui, copiilor si tinerilor (fete si baieti). Snurul era legat la mana sau se purta in piept, pana cand se aratau primele semen ale primaverii: se auzea cucul cantand, infloreau ciresii, veneau berzele sau randunelele. Apoi, martisorul fie se lega de un trandafir sau de un pom inflorit, ca sa aduca noroc, fie era aruncat in directia de unde veneau pasarile calatoare, rostindu-se: “Ia-mi negretele si da-mi albetele”.
Martisorul este simbolul renasterii naturii si joaca rolul unui talisman protector care echilibreaza lupta dintre bine si rau. Martisorul reprezinta unitatea contrariilor: vara-iarna, caldura-frig, fertilitate-sterilitate, lumina-intuneric. Este bine sa-l porti toata luna Martie si sa nu-l arunci. La sfarsitul lunii Martie, leaga martisorul de un pom fructifer si pune-ti o dorinta. Sa spune ca aduce belsug si ca dorinta se indeplineste!
