Amplasat la poalele muntilor Rif, Chefchaouen, supranumit Orasul Albastru a fost fondat în secolul al XV-lea (1471) si este unul dintre cele mai frumoase orase din Maroc si asta datorită nuantelor inedite de albastru, arhitecturii vechi, dar si a străzilor lăturalnice.
Chiar de la primul pas, Chefchaouen te invită să-i pătrunzi secretele din spatele uşilor albastre. Asa se explică senzaţia de familiaritate a locului şi aerul relaxat perceput. În afară de asta, orăşelul a fost considerat sacru timp de multe secole, străinilor fiindu-le interzis să intre si acest lucru a ajutat într-un fel şi la conservarea lui, nu atât pentru că îşi menţine forma medievală, dar şi pentru că au rămas încă multe din activitătile de mult apuse în alte locuri: lângă râu vei găsi amenajat si bine conservat locul unde femeile încă spală rufele, folosindu-se de curentul apei şi se va întâmpla destul de des să dai peste câte un măgăruş care, încet, transportă pe spinarea lui persoane, de-ale gurii sau chiar şi butelii de gaz!
Izolat până în anul 1920, încă pare neatins de trecerea vremii. În medina din Chefchaouen turistii găsesc o varietate mare de produse. Grădinile Kashba sunt una dintre atractiile orasului. Există si un muzeu de mici dimensiuni, cu o colectie de arme vechi, instrumente, textile si fotografii de epocă.
Acum turiştii sunt la orice pas! Oraşul îi întâmpină cu o mulţime de mici hoteluri, cu magazine pline de ţesuturi de artizanat, coşuri, mirodenii sau stofe, cu un muzeu plin de colecţii de dantele şi porturi tradiţionale, cu o fortăreaţă şi cu moschea Tarik-Ben-Ziad, al cărei minaret octagonal e o copie al Turnului de Aur din Sevilia. În plus, datorită minunatei poziţii de la poalele munţilor, se pot face o mulţime de excursii prin chei, văi nesfârşite sau sate de ciobani, însoţiţi eventual de vreun ghid local. Tot aici, vom găsi una dintre cele mai adânci pesteri din Africa: Kef Toghobeit Cave.
Dar, din păcate, trebuie să lăsăm în urmă Orasul Visului Albastru… Şoseaua ni se întinde netedă în faţă spre o destinatie nouă… Rissani !
Teodora Marin
