Admiram de departe sau de aproape puterea ghetarilor. Ne sperie, ne fascineaza, ne aduc mai aproape ideea de natura dezlantuita. Ne gandim cu mirare la uluitoarea forta a ghetarilor de a sculpta peisajul. Macinarea terenului, provocata de ghetari, este cea mai spectaculoasa modalitate de formare a vailor si de deplasare a rocilor din munti.
Ghetarii constituie una dintre ele mai puternice forte de eroziune ale naturii. Un urias rau de gheata, zapada compactata, bolovani si fragmente de roca ce curge lent la vale, impinse de propria greutate. Pietrele si celelalte resturi pe care le angreneaza in drum il transforma intr-o gigantica racleta ce racaie si daltuieste roca din valea prin care se scurge, conferindu-I adesea forma caracteristica de U cu pante abrupte.
Ghetarii si-au lasat “amprenta” in toate regiunile muntoase din nordul Europei, al Eurasiei si al Americii de Nord. Il ultima perioada glaciara, care s-a incheiat cu aproximativ 10.000 de ani in urma, aceste regiuni erau ingropate sub paturi vaste de gheata, uneori peste 1 km grosime.
Astazi gheata s-a restrains in zonele polare si pe culmile muntoase, dar acopera inca aproape o zecime din suprafata de uscat a Terrei. Vastele intinderi de gheata din Groenlanda si Antarctica, numite ghetari continentali sau calote glaciare, curg in mod constant de la centru spre extremitati, unde gheata se topeste sau se faramiteaza si cade in mare, formand aisberguri.
Formarea unui ghetar
Atunci cand, in zonele muntoase, zapada se depune in strat gros, treptat propria sa greutate devine mai mare decat fortele de frecare ce o mentin in loc si la un moment dat masa de zapada incepe sa alunece la vale, devenind astfel ghetar. Ghetarii se pot forma in orice loc in care zapada se aculmuleaza pe o panta, fara a se topi de la un an la altul. In scurt timp, stratul de zapada devine atat de greu, incat presiunea creata la baza sa initiaza topirea si intreaga masa incepe sa alunece, sapand treptat un fagas concav numit circ glaciar. Pe masura ce zapada continua sa se acumuleze, stratul porneste la vale sub presiunea propriei greutati, curgand asemenea unui rau de gheata in albia sa.
Pe zonele mai abrupte ale traseului, ghetarul poate comporta o cascada de gheata, o masa de blocuri de gheata faramitata. Fisuri numite crevase apar la suprafata sa. Acestea sunt uneori acoperite de poduri de gheata si zapada devenind invizibile si transformandu-se in veritabile capcane pentru alpinisti.
Cascada de gheata Khumbu aflata sub culmea sudica a Everestului a facut in decursul anilor numeroase victime. Majoritatea ghetarilor se deplaseaza cu numai cativa centimetri pe zi, dar unii inregistreaza viteze mult mai mari. Cel mai rapid ghetar cunoscut este Quarayaq, din nordul Groenlandei, care inainteaza cu 20-24 metri pe zi.
In deplasarea lor, ghetarii antreneaza fragmente de roca. La acestea se adauga alte materiale desprinse de apa si inghet din marginile vaii. Aceste materiale abrazive transportate la baza ghetarului constituie principala “unealta” cu care acesta sculpteaza terenul.
Eroziunea exercitata de ghetari este de zece pana la douazeci de ori mai rapida decat cea provocata de apa: intr-un an ea poata sapa pana la 3 mm in suprafata rocilor. Ghetarii antreneaza totodata pietre mai mari sau mai mici desprinse din coasta muntelui, si le transporta pana la ses. Raurile de munte creaza vai in forma literei V in sectiune transversala; ghetarii lasa in urma vai cu pereti abrupti, asemanatoare literei U.
Cioturile
Vara mai cu seama, radiatia solara este intensa si fierbinte in aerul rarefiat al muntilor, astfel ca ghetarii si calotele glaciare incep sa se topeasca. Atunci cand viteza de topire o depaseste pe cea de acumulare a ghetii, pentru ghetarul respectiv soseste sfarsitul, acesta devenind doar un “ciot”.
Cioturile raman rareori mult timp in aceeasi pozitie, aflandu-se intr-o continua miscare de inaintare si retragere. In vreme ce gheata se topeste, resturile si materialele inglobate in ea acopera fundul si laturile vaii. Unele raman in ciot si, daca acesta isi pastreaza pozitia un timp oarecare, pe fundul vaii se formeaza o creasta curbata de resturi.
Vaile sapate de ghetari ofera privelisti spectaculoase. Una dintre cele mai cunoscute este Yosemite Valley din California; multe altele pot fi intalnite in Alpii europeni, in cei sudici ai Noii Zeelande si in muntii Norvegiei. Aici, unele vai in forma de U au fost inundate, formand fiorduri.
Tinand cont ca in ultima vreme avem ceva probleme schimbarile climatice, este foarte posibil sa nu mai avem aceste peisaje spectaculoase.
Ai grija de natura! Este un dar pe care odata ce l-ai stricat nu il mai poti repara.
Laura Pascu pentru Style&Nature
Foto: Dragos Onac, Andrei Preda
