4 băieți, o mașina și milioane de simple posibilități
De la alb la negru și înapoi… e drum lung, masurat in kilometri, dar uneori si in prejudecati. Se pleacă din București, startul se da la Budapesta și se ajunge până dincolo de vise și gânduri, în Banjul. Cei patru lupi negri, adică echipa “Black Wolves” ce a participat anul acesta la raliul Budapest – Bamako Rally, au decis să aibă un obiectiv secundar în această aventură: să redea speranta intr-o lume mai buna, mai mare, mai unita, din care face parte, fara doar si poate, si Continentul Negru.
Lupii trăiesc în armonie cu natura, asadar sprijinul acordat acestui proiect de catre “Style & Nature” a fost unul firesc. “Black is Beautiful” se “poarta” si in Romania, iar acum poți vedea si tu prin ce experiente fascinante a trecut haita noastra de lupi…
Legenda Lupilor Negri
Cei patru români au plecat în prima aventură a vieții lor: From White to Black and back. S-au pregătit, s-au antrenat, au făcut rost de bani și au plecat cu optimism, dorință de necunoscut și încredere că gândurile lor bune îi vor ajuta să străbată cei aproape 20.000 de kilometri în siguranță în raliul Budapest – Bamako, un raliu cu scop caritabil, făcut pentru cei ce poartă în inimă visul de a fi participat la Dakar (acest traseu este fostul traseu Paris -Dakar).
Au avut încredere într-un proiect dincolo de mașina și ocupanții săi, dincolo de toți oamenii pe care i-au cunoscut și care i-au susținut în nebunia neagră a acestui traseu atât de greu pentru omul obișnuit cu smart-chestiile care îi ușurează viața.
Banjul nu este pentru ei finalul aventurii, ci un alt început, pentru că odată ajunși în Banjul, Black Wolves părăsesc siguranța și confortul organizatorilor acestui raliu și o pornesc înapoi spre casă singuri, prin neîmblânzita Africă. Drumul înapoi stă sub același semn al actelor caritabile și, mai mult decât atât, devine un schimb cultural menit să integreze, poate pentru totdeauna sau macar o perioadă, frânturi de tradiție românească pe pământul arid, și poate chiar total neprietenos pentru un european, al Africii de Vest.
BLACK WOLVES, adică:
Sebi, producător de vise rapide și pilot de mașini lente
Robert, creator carosier și pilot
Emilian, copilot, pasionat de orice are motor
Ion, pasionat de stele, deci și de orientare, deci și de GPS. Globetrotter de mic.
Aventura neagră a Coyotei
Drumul cu Coyota (așa își numesc ei mașina) prin deșert nu este ceva ușor și accesibil. Știau asta de la început. Din momentul în care doi tineri care se gândeau deja de ceva timp la acest raliu, au întâlnit alți doi tineri și au vrut să pună în aplicare tot traseul și participarea. Au facut tot posibilul să se împrietenească, ceea ce nu le-a fost foarte greu, dat fiind faptul că aveau aceleași vise, gânduri și idei.
Initiațiva acestei aventuri a avut-o Lupul Creator de vise, aka Sebi, cel care gândește, umblă, caută să își împlinească visul de a ajunge la kilometrul zero al lumii. Apoi în haită au intrat pe rând și ceilalți. Echipa s-a format pe bază de suflet și prietenie și așa au rămas până la final și mai mult.
Există și o taxă și niște condiții destul de stricte de participare. Nu este chiar atât de ușor să intri într-o astfel de competiție. Patru-cinci luni au tot trimis acte și hârtii și au reușit să treacă de toate. Au plecat cu două mașini. În cursă doar una, iubita lor Coyota. Cealaltă este o mașină de asistență în cazuri extreme.
Tot traseul este unul de anduranță fizică și psihică, dar si de protejare a mașinii. Sunt părți din traseu în care nu pot trece decât în coloană pentru că sunt kilometri întregi de mine sub nisip. “Frumusetea acestui traseu spre Africa este faptul că la dus noi vom fi într-un mediu organizat, dar când ne vom intoarce vom fi izolati de ceilalți, și asta fiindcă vom sta împreună cu localnicii, asta e dorința noastră, vrem sa le donam lucruri, să gătim cu ei și să-i ajutam cu tot ce putem. Vrem să simțim din plin ceea ce fac ei și modul lor de a trai. Bineînțeles că o sa le cerem permisiunea de a ne instala cortul la ei în curte. Nu vrem să fim turiști de mașină! Noi nu mergem să cucerim Africa, noi mergem să ne cunoaștem și să ne schimbam “zemurile” culturale și culinare. Dar traseul la întoarcere poate fi foarte dificil pentru că fiind singuri, nu în mediu organizat, suntem constienți că, practic, se poate întâmpla orice… Dar noi suntem oamenii păcii și vom încerca să rămânem așa” a declarat Sebi înainte de plecare.
Au mers cam 800 km pe zi și mai mult de jumătate a fost pe continentul African. Au trecut prin Ungaria, Slovenia, Italia, Maroc, Sahara de Vest, Mauritania și Mali. Condițiile de drum nu au fost totdeauna prietenoase. Cel putin, din postarile lor de pe facebook, unde au pus zilnic fotografii și impresii, am vazut că Mauritania, de exemplu nu le-a plăcut deloc. O țară frumoasă, păcat că locuită. Drumul prin această țară i-a zguduit din toți rărunchii. Acolo a fost jaf la drumul mare și abuz, în ciuda faptului ca cei patru s-au dus să ajute, să dea și nu să ia. Dar celelalte țări i-au fascinat.
Au trecut prin orașe îmbibate de mitologie și istorie. Din Tanger au traversat Munții Atlas, mergând spre Muntii Barni pe vechea rută Dakar. Au trecut prin Mauritania prin runele aurii ale Saharei. Bogata fauna a Africii de Vest au vazut-o în Senegal unde au trecut și prin Gambia prin rezervația de cimpanzei înainte de a ajunge în capitala Banjul, destinația finală.
BOX “Ne-am așezat corturile vizavi de Africa. Dupa 50 de minute de traversare, mâine vom fi pe continentul negru. Suntem ok și bucuroși că reușim să ne depășim zilnic limitele pe care credeam că le cunoaștem. Suntem nomazi și mâncăm doar ce gasim pe fiecare bucată de pământ în drumul nostru. Seară bună, România!”
BOX “Am donat și montat plase de țânțari, le-am dat calciu, vitamine și asipirine, am daruit caiete. Există aici copii care nu au văzut în viața lor caiete. Există și un profesor fără pregătire dar cu foarte multă dăruire.”
Nu este prima echipă din România care participă la acest traseu. Poate doar primii din București. Traseul acesta este, de fapt, un concurs care anul viitor face 10 ani. În fiecare an a fost câte o echipă din România. Cei care au fost anul trecut au abandonat mașina, din păcate. Prima cursă a avut loc în 2005 și a strâns la start 42 de echipe. În 2013 s-au înscris 142, dar doar 89 au terminat cursa. Fiind o cursă caritabilă, nu prea intereseaza pe nimeni cine câștigă. Important este să duci cursa până la capat și să îți atingi obiectivul, acela de a dărui.
Plan B: Romania din Africa
Cei patru băieți și o mulțime de posibilități și-au pus în aplicare și planul secundar: au fost primii români care au gătit africanilor mâncare românească, strict românească, la ceaun și foc în curtea lor. Și-au propus și să mănânce mâncare tradițională și locală în fiecare sat prin care trec. Apoi totul să se concretizeze într-o carte de bucate cu rețete pe care le vor aduna pe traseu. Nu vor să spună prea multe despre carte, ne-au promis doar că va fi plină de povești despre oameni, mâncare facută de oameni și multă aventură și sport extrem.
S-au vaccinat, dar au luat cu ei și trusa de prim ajutor: pastile de malarie și țânțari, dar și pălincă, slană și usturoi. Au dormit în corturile pregătite de acasă, în casele oamenilor, la diferite hoteluri. Acolo unde au gasit loc, spațiu și bunăvoință.
Negrul a dat din plin până acum: cultură, istorie, bogății, resurse, bestii, dar și oameni. Acum albul dă înapoi: cultură, obiceiuri, mâncare, băutură, imagini, tradiție, gânduri bune, oameni minunați, legenda lupilor.
Ce vor Lupii Negri de la Africa și ce vrea Africa de la voi?
Noi vrem să pornim proiectul nostru de a spune oamenilor despre locuri pe care nu le cunosc și care nu sunt așa mediatizate. Să le oferim soluții să își petreacă vacanțele, să cunoască rețete și preparate culinare pe care nu le cunosc, un alt stil de viață și de călătorie. Ne-am cam săturat să ne tot plângem că nu avem, nu facem și nu dregem. Dar frica, doar frica ne blocheaza mereu lucrurile primare din noi, devenind doar niste ”furnicuțe” care plătim taxe și facturi. Și frica de necunoscut ne face să plătim oricât pe orice și să avem valori care sunt false. Deci, încercăm să dezvăluim puțin din frica noastră și să o arătăm și altora interesați, poate ca și noi!
De ce Black Wolves?
Ne-am ales un simbol puternic care să ne ridice moralul în momentele grele, tocmai prin faptul că e atât de legat de moștenirea noastră geto-dacă. Doi prieteni neînfricați, cu puternice legături și o moștenire care îi leagă pentru todeauna, dat fiind faptul că sunt uniți într-un inel, simbol al infinitului, al unității, dar și al unui contur de lună plină. Deși uniți, fiecare are însă povestea lui. Lupii negri, animale nobile și devotate, se împletesc cu istoria și mitologia legată de stindardul dacilor, care după însemnarile lui Mircea Eliade s-ar numi ei înșiși lupi. Această vietate, în egala masură temută și îndrăgită, prototip al razboinicului înnascut și model de demnitate, a fost personificată și aleasă totem de către geto-daci. Ei au dorit, firește, să semene și să se comporte ca divinitatea lup. Au invocat-o în luptă, dar și în alte împrejurări, așa cum îl prezintă obiceiurile, mitologia, folclorul și arta populară, românească. Ba chiar o tradiție a oamenilor-lupi este atestată de Herodot și pentru neuri, locuitori străvechi ai actualului pământ românesc. Acești oameni au reputația de a fi vrăjitori, căci atât sciții, cât și elinii stabiliți în Sciția spun că o dată pe an fiecare dintre neuri se preschimbă în lup, pentru puține zile, și că pe urma își recapătă îndată forma.
Black Wolves este o idee, un vis colectiv cu numeroase componente și visatori deopotrivă. O bucățică de România pe care și-au dorit să o ducă departe ca să povestească lumii cât e de frumoasă. Au vrut să arate că există și un alt fel de a vedea lucruri noi, de a cunoaște oameni noi, de a călători diferit și a trăi altfel.
Înapoi acasă
În timp ce tu citești articolul, Sebi, Ion, Emi și Robert sunt pe drumul de întoarcere, străbătând Marocul, deplin liniștiți, deși Mauritania (atât la dus cât și la întoarcere) i-a zguduit cu mult mai mult decât se așteptau.
În ciuda evenimentelor neplăcute, bucuria, liniștea și viața simplă au primat în sufletul băieților, eclipsând orice fel de supărare. Nu ai cum să fii altfel când vezi bucuria și curiozitatea din ochii oamenilor atunci când le vorbești despre locurile de unde vii sau când gustă din mâncarea noastră tradițională sau atunci când le dăruiești, sperând din tot sufletul ca ei, după plecarea ta, să nu simtă că li s-a luat, ba din contră, să prindă aripi, să creadă că există bine și bun încă în lume și că pot cunoaște mai mult decât dura realitate înconjurătoare.
Cu fiecare “pas” pe care-l face COYOTA înapoi spre casă, deși vântul a șters urmele lăsate pe dune, iar oceanul a spălat și el la rândul său amprentele roților din nisip, băieţii se întorc împăcaţi, dar şi înfometaţi să o pornească din nou, din liniştea pe care au reînvăţat-o în Africa, la drum. E mult mult loc de făcut mult bine în lume.
BOX: “De un bun simț incredibil, oamenii de aici au primit cu bucurie și ne-au umplut sufletul cu zâmbetele lor largi și albe, sincere și venite din inimă. Ne-au umplut sufletul cu bucuria din ochii lor limpezi, cu felul lor umil de a primi, iar bucuria asta, atât de simplă, venită din lucruri prea mici, ne face să realizam înca o dată că e atât de simplu să faci un bine, e atât de simplu să-ti clădești o viață întru bine și atât de simplu să fii Om, cu O mare. Trebuie doar să vrei!”
